Puntea este o componentă importantă a corpului navei. Este o structură plană situată deasupra fundului interior al structurii navei, utilizată pentru a acoperi spațiul interior al navei și a o împărți orizontal în straturi. Puntea este placa de oțel de pe grinda navei, care separă carena în straturi superioare, medii și inferioare.
Placa de oțel dispusă în direcția orizontală a corpului se numește punte, iar corpul este împărțit în straturi superioare și inferioare de punte. Puntea lungă de la prova și de la pupa punții superioare se numește puntea superioară. Dacă toate deschiderile de pe această punte pot fi sigilate și asigură etanșeitatea la apă, atunci aceasta punte poate fi numită și punte principală, care este numită și punte de tonaj în timpul măsurării.
Un număr mic de nave oceanice au, de asemenea, o punte superioară care pătrunde în prova și pupa pe puntea principală. Deoarece deschiderile nu pot garanta etanșeitatea la apă, ele pot fi numite doar punți de adăpost.
Puntea împarte nava în părțile superioare și inferioare. Partea de deasupra punții principale se numește colectiv suprastructură; partea de sub puntea principală se numește corpul principal.
Puntile lungi de sub puntea principală sunt numite de-a doua punte, a treia punte etc. de sus în jos. Deasupra punții principale sunt punți scurte, care sunt denumite în mod obișnuit în funcție de numele sau scopul cabinei de pe puntea respectivă. Cum ar fi puntea podului, puntea navei de salvare și așa mai departe.
O carapace în aer liber pe puntea unei nave de lemn de-a lungul pistei. Partea inferioară este susținută de pereți etanși și nervuri și există grinzi sub puntea navei. Pe lângă asigurarea faptului că puntea este etanșă și pentru pietonii care operează, crește și rezistența generală a corpului navei. Puntea separată, puntea de pupa și puntea laterală. Puntea de mijloc a șlepului de lemn este, de asemenea, numită punte, care este în general mobilă.